Asaf era un om bun. Îl iubea pe Dumnezeu. Era credincios și gata de jertfă. Totuși… avea un defect ! Vedea lucrurile distorsionat ! Ca și mine uneori. Ca și tine ! Îi vedea pe cei răi mai mari și mai aproape de el. Așa încât a început să îi analizeze. Erau chiar sub ochii lui, rânjindu-i în față. Asaf vede că acești oameni răi sunt fericiți. Spre surprinderea lui. Ba chiar îi vede mereu prosperând în tot. Vorbirea lor e cu trufie, o trufie căpătată în urma poziției lor, a avuției lor. Asaf se simte lezat. Nedumerit și rănit. I se pare că lucrurile nu-s la locul lor… și nici el nu e unde trebuie. Își dă seama că trebuie să fie ceva în neregulă.
Așa că, merge în Locașul sfânt. Aici dă cu ochii de Domnul, cel mai bun Medic. Știe că are o problemă… de priviri. Și cade în genunchi în fața Aceluia care vede, știe, poate tot. Dumnezeu se atinge de ochii lui. Și Asaf vede bine, bine de tot ! Abia acum are Lumina care îi arată Adevărul. Da ! Cei răi nu mai sunt așa mari. Ba chiar s-au făcut miiici de tot ! Ca un vis la deșteptare ! Dispar aruncați în prăpăd. Ei sunt de fapt în locuri alunecoase, lucru pe care nu îl văzuse până atunci.
Asaf e atât de mirat că nu a văzut de la început ! I se pare că a fost prost și fără judecată. I se luaseră mințile. Însă Dumnezeu știe secretul. Asaf suferise de ochi. Văzuse distorsionat. Atingerea Lui însă îi redase vederea clară. Limpede ca un cristal. Așa că vedea bine un loc de adăpost pentru el. În Dumnezeu ! Întotdeauna și în orice situație ! Ba chiar acum vedea bine fericirea lui : să se apropie de Dumnezeu ! Asaf știe acum că e vindecat și are ceva de făcut : să povestească toate lucrările Domnului ! Nu să-și plângă de milă ! Nu să vadă distorsionat ! E menirea lui să povestească minunile Lui ! Multe ! Începând cu ochii lui vindecați !
Și eu văd adesea lucruri strâmbe. Distorsionate. Și tu cred. Azi însă am învățat că trebuie neapărat să dau cu ochii de Tata ! El îmi reglează privirea ! Și îmi văd fericirea ! O fericire mai mare ca orice. Iar Tata îmi e adăpostul. Încep să povestesc minunile Lui ! Și da , cea mai mare e ființa mea ! Cu ochi buni, ce văd bine de tot !
Carmen Motora
