” Ea deschide gura cu înțelepciune, și învățături plăcute îi sunt pe limbă. ” Proverbe 31 : 26
Recunosc, femeia și… limba – ăsta da subiect de meditație !
Femeile sunt des categorisite : vorbesc prea mult ! Însă, nu e regulă generală.
Dumnezeu Înțeleptul, scoate în evidență că femeia cinstită, deschide gura cu înțelepciune. Nu ține gura închisă. Gura ei închisă nu denotă înțelepciunea !
O femeie, mărgăritar real, vorbește dar cu înțelepciune. Înțelepciunea răsare repede atunci când ea deschide gura. Ba chiar se zărește pe limba ei o nouă și grozavă strălucire de diamant : învățături plăcute ! Împăratul înțelept a emis aici un principiu general valabil : vrei să vezi o femeie diamant autentic ? Observ -o când vorbește ! Privește atent dacă pe limba ei strălucește învățătura bună. Prețioasă ca și ea.
Ei, pe mine, principiul ăsta m-a pus pe gânduri…
Și am căutat să înțeleg. Și tot Împăratul înțelept mi-a vorbit.
Ca oameni atribuim majoritatea abilităților noastre de comunicare cuvintelor vorbite. DAR comunicarea verbală este doar o mică parte din felul în care ne exprimăm. Oamenii de știință spun că în comunicare 55 % îi revine fiziologiei ( limbajului corpului ), 37 % vocii ( ritm și ton ) și numai 8 % cuvintelor purtătoare de informație. Altfel spus, cuvintele sunt în ” umbra ” inimii afișate prin limbajul corpului. Asta ne spune și Împăratul : ” din prisosul inimii vorbește gura ” ( Matei 12 : 34,35 )
Gura e acea găletușă ce scoate apă din fântâna inimii ! Bună sau rea. Rece și limpede sau sălcie și ce nu satură. După cum, vorbele sunt miezoase și bune sau goale și cicălitoare. Limba dă inima de gol ! Acesta e principiul emis de Dumnezeu !
Femeia cinstită deschide gura cu înțelepciune. Ea scoate lucruri bune, din vistieria bună a inimii ei ! ( Matei 12 : 35 )
Inima femeii cinstite e așa plină cu înțelepciune și bunătate, că dă pe dinafară ! Pe limba ei ajunge prea-plinul inimii ei ! Și se transformă în învățături plăcute. Daaaa, ele aduc dulceața inimii la suprafață. Aduc liniștea ei înafară ! Cuvintele ei răsună zglobii și fiecare are un clinchet de Cer ! Așa că domolesc bătălii, liniștesc zbateri, alungă temeri și mângâie răni de toate felurile.
Totuși nu te poți opri să te întrebi : ” de unde are ea înțelepciunea asta ?”
Ea, mărgăritar ales e plăcută Împăratului și El îi dă înțelepciune ! Ăsta da schimb ! ( Eclesiatul 2 : 26 )
Ea reală, deschide gura. Și când o face aduce strălucirea inimii afară, în cele mai întunecate inimi. Aduce căldură și în ierni reci cu ghețuri rele.
Femeie, mărgăritar ales, știi că atunci când deschizi gura, Împăratul Își arată înțelepciunea ? Da, aici jos, tocmai de sus ! El poate așa să vorbească pe graiul oamenilor frumos și cu alint ! Tu știi că vorbele tale înmiresmează cu miros de Cer ?
Uită-te la cei de lângă tine ! Dacă ei îți așteaptă cu drag vorbele, dacă ei caută dulceața de pe limba ta cu străluciri ce poate înfrunta nopți și lacrimi, e semn că ești împărăteasă ! E semn că ești plăcută Împăratului ! Și El îți dă înțelepciune. Poți vorbi limba Cerului. Și mai mult, cei de lângă tine, o pot auzi !
De aceea, deschide gura cu înțelepciune !
Lasă să picure dulceață de pe buzele tale. Lasă să răsune frumos clinchet de îngeri ce ajută !
Nu tăcea ! Nu ascunde vorbele Cerului ! Nu opri mărgăritarul scump să lucească !
Ia privește la Împărat ! El e fericit că poți transmite vorbe de îngeri înțelepți !
Carmen Motora
