” Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă , și râde de ziua de mâine .” – Proverbe 31 : 25
Pentru întâia dată în descrierea sa, femeia cinstită, e față în față cu cel mai de temut dușman al ei : Timpul ! Ziua de mâine ! Viitorul ! Și tot pentru prima dată… femeia aleasă, împărăteasă pusă de Împărat să fie așa, râde ! Râde de ziua de mâine ! Își bate joc de ea ! O disprețuiește. O tratează neserios. Ușuratic.
E permis… unei împărătese ? De Neam ales ?
E demn ? Este permisibil ?
Oare de unde îndrăzneala asta ?
Asta cugetam zilele acestea.
Pentru o femeie timpul și urmele lui pot fi devastatoare. Dezastruoase. Femeia ce își prețuiește trupul mai mult ca orice, știe că timpul este dușmanul ei cel mai feroce. Cel mai urât. Și cel mai de temut. Și luptă cu el… cât poate.
Aici însă, femeia mărgăritar real, râde de timp ! Nu se înspăimântă. Nu-și pune mintea cu el.
Râde de … mâine ! Râde cu poftă și des ! Fiindcă ea, diamant de mare preț știe ea ceva ! Ceva ce face ca râsul ei să răsune zgomotos și molipsitor peste toate grijile și necazurile ce se îmbulzesc să vină mâine. Peste toate se aude râsul ei frumos.
Strălucirea ei de diamant îi dă poftă să râdă ! Doar nu e o replică. Ce suspină la fiece zi trecută privind în oglindă. Nuuu ! Oglinda ei e Cerul ! Și veselia e în toi.
” Ea este îmbrăcată cu tărie și slavă. “
Slava e simbolul Divinității ! Tăria nu-i a ei ci a Lui !
Dar ce haine-s astea ?
Și ca răspuns Împăratul mi-a spus :
” Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci ! ” ( Vorbele lui Isus ! Matei 6 : 13 )
Astea-s hainele Lui !
Ale lui Dumnezeu ! Nu-s pământești.
O împărăteasă cu haine cerești ! Cu îmbrăcăminte de sus !
Și așa de sus, cu tot cu haine din garderoba Cerului, lucrurile se văd altfel… pe pământ.
Totul e mic. Mic de tot. Și timpul și ziua de mâine.
Se văd așa mici că … te pufnește râsul la așa amenințare. Cine să tremure când nici ” dinții ” timpului nu se pot zări ?
Femeia cinstită nici nu-i aude amenințarea ! E copleșită de haine frumoase : tărie și slavă ! Și râde de ziua de mâine. Râde de îndrăzneala ei ! Și râde cu Împăratul !
Oricine se teme de ziua de mâine. De timp. Și viitor. De ce poate face. Și aduce. Oricine știe că e mare dușman.
Însă tu femeie, mărgăritar ales, ai fost aleasă să fii îmbrăcată cu haine de sus, cu hainele Lui !
Și așa îmbrăcată tu știi că ești ascunsă cu Hristos în Dumnezeu ?
De acolo ascunsă tu vezi ce mici sunt cele pământești ? Și ziua de mâine ce amenință mereu.
Tu mărgăritar împărătesc știi unde ești ! Și ce haine ai ! Și ziua de mâine e prea mică ca să te temi. Să râzi ! Să râzi de ea ! E permis pentru tine ! Râsul tău zgomotos răsunând printre îngeri, dovedește că trăiești deja în Împărăție ! Ca împărăteasă ! Și Împăratul tău e fericit să te știe râzând… de ziua de mâine !
carmen motora
