” Fiii ei se ridică și o numesc binecuvântată, soțul ei o laudă și el : ” Multe femei fac lucruri nobile, dar tu le întreci pe toate ” . NTR
Spre întregirea descrierii femeii cinstite are loc testul final. Cel mai greu. Și ca orice test final, are greutate. El spune tot. Femeia cinstită și casa ei. Casa ei, o poate încununa sau nu, după cum e ea : reală sau falsă.
Ca orice mărgăritar ce trebuie dovedit dacă e real sau făcătură, ea femeia cinstită, a ajuns la Împărat să fie pusă în oglindă. Cea mai curată și vorbitoare oglindă : ochii fiilor ei ! Ochii bărbatului ei ! Nu e nevoie de alte oglinzi. Acestea arată tot. Vorbesc tot. Strălucirile de diamant se răsfrâng în ochi de copii și de bărbat. Zilnic. O femeie bună începe strălucirea din casa ei. În afară. Nu invers. Lumina de diamant real se întrezărește ușor printre toate trăirile minuscule de zi de zi. Banale. Înlăcrimate adesea. Trăite nobil. Atât de nobil că nu poți vedea decât mărgăritare și în cele mai negre și urâte nopți nesfârșite.
Sublinierea ” se scoală ” atât pentru fiii ei, cât și pentru bărbatul ei, dau pe față realitatea mărgărintului ! Nimeni nu se ridică în picioare în fața unei cerșetoare. Sau a unei femei plângăcioase și cârtitoare. Doar în fața unei împărătese. Ce impune respect și admirație. Fiii ei o simt că e împărăteasă. Nu trebuie să o spună ea. Să pretindă ! Ei simt asta. Și se ridică în fața ei. O iubesc pentru că la ei în împărăție, lucrurile merg armonios. Și când se ridică în picioare, împărăteasa se poate mai bine vedea în ochii lor, oglinzi ce nu mint. Fiii ei o numesc : ” binecuvântată ” ! Da ! Ei văd că ea e hăruită de sus ! A primit binecuvântarea de la Marele Împărat. Ochii lor văd un petec de cer de fiecare dată, când o zăresc. Inima ei colț de rai, le face bine întotdeauna. Mângâierile ei aduc a mângâieri de îngeri. De aceea, ei știu sigur : da , ea e binecuvântată ! Și nu pot ședea jos. Se ridică cu stimă.
Bărbatul ei o cunoaște îndeajuns cât să știe că trebuie să se ridice în picioare. Știe că ea e împărăteasă. Și mai știe că îl face împărat ! Ea îi amintește mereu că Cerul există. Că există împărății , peste mări și țări, de basm. Unde trăiești veșnic.
Nu poate decât să o laude. De departe o vede strălucind peste orice strălucire. Spune : ” – Tu le întreci pe toate ! ” O vede distinsă. Frumoasă la chip. Minunată la suflet. Grozavă împărăteasă.
Femeie, mărgăritar ales, cum te vezi tu în oglinda ochilor copiilor tăi ? Dar a bărbatului tău ?
Cum îți arați strălucirea în căsuța ta ? De acolo, pornesc raze strălucitoare în afară ?
Fiii tăi se ridică când tu pășești printre ei ? Ca o regină.
Bărbatul tău te laudă ? Te laudă că tu cu strălucirea ta, ai depășit multe pământence ?
Dar, mai presus de orice, tu știi că Marele Împărat se va lăuda și se va mândri cu tine sus ? Da, în fața tuturor !
Îngerii se vor ghionti și vor pune mâna la gură, uimiți, când vor vedea ce cunună strălucitoare va pune Împăratul pe capul tău.
Carmen Motora
