În fiecare an, de Paște, pășim sfioși în Ghetsimani, pe urmele Lui…. Privim lacrimile Lui, durerea lui de a fi despărțit de Tatăl, păcatele noastre care L-au sfâșiat, singurătatea și apăsarea ce-L împingeau la a cere Tatălui, dacă e posibil, o altă cale… Nu putem decât plânge. Dar încet, încet, am început a ne ” îndulci ” plânsul, cu cozonaci pufoși, ouă roșii, pască și mai nou, iepurași de ciocolată ( lucru luat de la zeii păgâni )…. Încet, încet, lacrimile și durerile Lui s-au micșorat și abia dacă ne mai ating suferințele Lui, în graba noastră de a ” pregăti ” Paștele…
Azi am înțeles încă o dată că Ghetsimani nu valorează nimic, dacă nu ne schimbă… Și El nu a vrut niciodată altceva, decât asta !
Carmen Motora
Sursă foto: https://moldovacrestina.md/judecata-mustrarea-pacatosului/
