Era un cer senin de mai, iar adierea aducea miresme de pomi înfloriți și zumzet de viață începută iar… Era o dimineață ca oricare alta,dar în inima femeii ajunsă la spital, se dădea o luptă grea între dorințele ei mari și gândurile zbuciumate, legate de o anterioară sarcină pierdută, tratamente urmate și mai ales, intervenția chirurgicală suferită în timpul sarcinii… Inima ei era prinsă între dorința mare de a-și vedea pruncul și teama de necunoscut, de urmări, de eșec… Dar, în mintea ei răsuna mereu : “Eu voi fi cu tine ! Eu te voi binecuvânta !”. Și ea ȘTIA că acel Glas e adevărul și e biruința !
Dimineața era calmă și înmiresmată, dar în spital, era multă agitație, zgomot, țipete și grabă. A înțeles curând, femeia modestă, că acolo primează relațiile, intențiile și nu urgențele, așa că a fost lăsată acolo, nebăgată în seamă, abandonată, în voia sorții, cu scuza că firescul va lucra…
Au trecut ore, chinuri, zbateri, dureri nefirești și aceeași nebăgare în seamă, aceeași forfotă prost înțeleasă, aceleași gânduri, amplificate de oameni nepăsători, de medici care ar fi trebuit să ajute, să intervină, să-și respecte cuvântul pentru semeni. Pentru medicul de gardă era mult mai important meciul de fotbal transmis la acea oră, decât viața femeii și a copilului…
Femeia nu mai înțelegea nimic și în tot acest iureș, mai auzea încet, din ce în ce mai încet :” Eu voi fi cu tine ! Eu te voi binecuvânta !”
Spre seară, un medic speriat de situație, a chemat asistenta de urgență, contrariat de așa tratare a pacientului. Imediat a fost adus medicul anestezist al sălii de operație, care a rămas stupefiat de starea gravă și deplorabilă a femeii, abandonate, aflată la un pas de a-și pierde copilul și chiar viața. În câteva minute, femeia a fost dusă în sala de operații și atunci, ea a știut că acel Glas, era Cel care punea lucrurile în mișcare. După operație, femeia a văzut copilul, a văzut viața ei recăpătată și binecuvântată și a știut că ” Eu voi fi cu tine ! Eu te voi binecuvânta!” era adevărul.
Acum, după 18 ani, femeia privește în urmă și vede lângă ea, un tânăr frumos, educat și plin de viață. Eu sunt acea femeie, iar copilul meu este Ruben, dovada mereu vie că : ” Eu voi fi cu tine ! Eu te voi binecuvânta !” e adevăr !
Ruben, îți doresc să fii fericit, plin de bucurie, sănătos și binecuvântat ! Iți doresc mulți ani binecuvântați ! Îți doresc să fii puternic și să răzbești în viața asta grea, dar nu singur ci cu Acela care ți-a promis de la naștere : “Eu voi fi cu tine ! Eu te voi binecuvânta !” . Viața ta să fie mereu o mireasmă de mai, de flori, de binecuvântări !
Carmen Motora
