Se poate o luptă mai ciudată de-atât ? O bătălie mai fără logică ? O asaltare a vrăjmașului mai fără noimă ?
Din 32.000 de oameni, Ghedeon trimite acasă 31.700. Ghedeon e nebun ! Nebun de-a binelea ! Cu 300 de oameni fără nicio sabie vrea să câștige ? Cu 300 de oameni având doar ulcioare goale cu făclie în ele ? Ba și câte o trâmbiță ce ar părea că împiedică mai mult decât să ajute. De cântec are el nevoie ? Ce mai luptă !
Ghedeon are credință de nebun ! O nebunie ancorată în Dumnezeu ! În făgăduința că doar atât trebuie : ulcioare goale sparte și sunet de trâmbițe ! Strigăte de biruință : ” Sabia Domnului și a lui Ghedeon ! ” Și ce mare adevăr strigau luptătorii ! Doar sabia lui Dumnezeu câștiga biruința ! Ei doar au stat pe loc și au privit învălmășeala taberei ! Lupta dușmanilor, unii împotriva altora.
Luptele mele-s nebunie adesea. Nebunia credinței ! Ancorată bine suuuus de tot ! Atât de sus încât văd îngerii luptând pentru mine ! Eu doar sparg ulciorul gol de lut ! Firea mea veche suspină adesea în cioburile sunând a gol. Însă Lumina iese frumos la iveală ! Lumina Lui ! Trâmbița biruinței sună tare de tot ! Doar stau pe loc ! Tata luptă cu armele Lui ! Vrăjmașii se învălmășesc, se auto- distrug ! Sabia Tatei câștigă biruința !
Se pot lupte mai ciudate de-atât ? Mai fără noimă ?
Și da, Tata spune că da !
Tu ce ai în mână când lupți ? Săbii sau ulcioare gata de spart ?
Carmen Motora
