Vindecarea Lui te face să sari.

by Carmen Motora
0 comment

Fapt. Ap. 3:1-11

Ologul din naștere stătea jos. Trist și singur doar cerșea. Milă. Deși era la Poarta Frumoasă, viața lui era mizeră. Urâtă și lipsită de bucurie. Ologii sunt neputincioși. Depind de alții. Nu trăiesc. Doar se târăsc prin viață. Ologul acesta trăia o dramă în plus:era la buza Templului și totuși niciodată nu gustase aer de Templu. Niciodată nu intrase.

După vindecare, Ologul sare dintr-o zvâcnire în picioare. Trăiește cu adevărat! Intră în Templu umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu! Asta da viață! Nu mai cerșește pomana altora.

Dacă stai jos, fără putere și cerșești milă, e semn că ești “olog”. Te târăști prin viață. Dar nu o trăiești. Aștepți mila, atenția altora. Depinzi de ea. Niciodată nu ai gustat Împărăția. Ești la buza ei, la o poartă frumoasă pe dinafară dar plină de ologi cerșetori! Te auto-compătimești privindu-ți neputințele. Îți “lingi” rănile. Picioarele tale oloage te împiedică să umbli, să sari în sus de bucurie, să lauzi pe Împăratul. Ți se pare că nu ai de ce. Ești trist și singur cu drama ta. Dumnezeu însă vede orice dramă! O poate schimba. Și pe tine!

Vindecarea Lui te face să sari. Să tresari ca dintr-un somn urât. Să te scuturi de toate neputințele! Începi să umbli. Cum nu ai mai umblat. Sari ca un copil fericit la joacă. Lauzi pe Cel care poate vindeca picioare oloage din naștere! Și intri în Templu. Te întâlnești cu marele Împărat și nu poți decât să cânți mai tare ca toți! Doar ai fost un olog din naștere! Depinzând de alții și cerșind milă. Iar acum ești fiu de Împărat și trăiești umblând cu Dumnezeu!

Eu aleg să cânt în fiecare zi. Picioarele mele oloage, ființa mea toată oloagă, a devenit colț de Rai! Iar eu țopăi cu bucurie, copil ce sunt în Împărăția Tatei!

Tu?

Related Posts

Leave a Comment