Seceta nu are frumusețe și miroase a moarte. Plantele, pomii, animalele suferă. Grădina de flori e tristă. Florile mele toate s-au trecut prematur. Suferința lor poate cea mai mare e că nu înțeleg. Nu înțeleg lipsa apei, nu înțeleg căldura fierbinte din zori până seara târziu.
Azi, udând grădina mi-am amintit de un cuvânt proaspăt :” vei fi ca o grădină bine udată”. Sufletul poate fi în secetă ca și plantele. Uneori nu înțelege lipsa ploii. Nu vrea să înțeleagă. Nu pricepe dogoreala încercărilor una după alta. Se ofilește sub grămada de lovituri și își pierde prospețimea. Își pierde frumusețea și râsul zglobiu fără griji.
Seceta însă are o soluție pentru suflet. Mai mult decât apa. Dumnezeu te va călăuzi, chiar și în locuri fără apă. Va da putere ființei tale. Dumnezeu face din seceta ta, bogăția Lui. Devii o grădină bine udată. Ba chiar în mijlocul secetei, te transformi într-un izvor ce nu seacă. Un izvor ce udă pe alții. Răcorește alte grădini secetoase. Triste și fără speranță.
Fă din Dumnezeu refugiul tău în cea mai cumplită secetă. Fă din Împăratul refugiu pentru inima ta secată și pe moarte. Seceta ta este locul unde ar putea îngerii să trebăluiască. Ființa ta sătulă și uscată ar putea deveni colț de Cer cu miros de Împărăție. Trebuie doar să – L chemi pe Dumnezeu! Seceta ta e un fleac pentru El!
Isaia 58:11
