PS. 65:5
Dumnezeu înțelege și vorbește orice limbă. Noi nu putem asta. Așa că El alege să vorbească într-un fel anume, pătruns de oricine. Dumnezeu vorbește prin minuni!
Când se întâmplă lucruri în viața mea, gândurile îmi zboară, căutând explicații, cauze, sensuri. Când însă au loc minuni, știu sigur că Tata îmi vorbește! Surprinzător, neobișnuit, ieșit din comun, extraordinar, Dumnezeu intervine parcă la limita timpului, a așteptării, cu iubirea Lui mereu proaspătă, neatinsă de firescul meu obosit.
Dumnezeu ne ascultă! Dumnezeu își face timp, deși Universul e treaba Lui, ne ascultă. Noi prea grăbiți, prea stresați, prea apăsați, prea văzând apusuri decât Răsărit, lăsăm ruga, amânăm genunchii să guste țărâna, abandonând părtășia cu Tata. Dar El, în bunătatea Lui, stă și așteaptă să ne asculte. Prin minuni. Ține în Mâini minuni fără număr, mari, de tăiat respirația, de uimit ființa.
Privește-L pe Dumnezeu. Vorbește cu Tata! El e gata să te uimească, prin minuni: binefăcătoare pentru ființă, vindecând sufletul, răcorind mintea.
Tu și Dumnezeu. Tu plângându-ți poverile Împăratului, El năpădindu-te cu minuni, cea mai mare minune!
