PS. 34:5
Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie. Ia-ți privirea de la tine și întoarce-o către Dumnezeu. Te vei putea ușor scălda în Lumină, bucurie, tihnă, adevăr.
Când Îl privești îndelung te contopești cu Lumina. Rușinea că nu ești, că nu poți, dispar întocmai ca roua când răsare Soarele.
Privirea ta îndreptată spre El cheamă zorile peste întunericul tău. Cheamă Harul peste negura din tine. Cheamă bucurie de îngeri peste tristețe și teamă. Cântă! Privește la El și cântă într-una până ființa ta devine Lumină. Tu și Dumnezeu răsărind frumos peste Zi sunteți fiu și Tată.
Când îți întorci privirile spre El, alegi să fii El peste toată ființa ta! Iar Cerul cu îngeri și curcubeu coboară peste tine alungând țărâna, norii, rușinea și tot ce-ți închide buzele să poți cânta. Cântă! Cântă și țopăie cu tot Cerul din tine! Tata ți-e Lumina!
