Azi mi-a vorbit Dumnezeu, printr-o ceapă! Știu că unii veți râde cu poftă. Iar alții veți spune că Dumnezeu nu vorbește așa. Isus totdeauna a vorbit prin pilde. Prin exemple de viață. Prin obiecte întâlnite în cursul zilei. El se ivește neașteptat, când are ceva să îți spună.
Când ai de hrănit trei bărbați, mâncarea nu e o joacă. Așa că plină de răspundere și dedicare, azi pregăteam masa celor trei flămânzi. Focurile ardeau pe aragaz voioase, afară Marius curăța o mașină, iar eu eram tare fericită pentru tot ce am și mi s-a dat.
Afară era o vreme închisă cu o ploaie de toamnă leneșă. În sufletul meu însă era primăvară. Iubirea, tihna, cotcodăcitul păsărilor și a cocoșilor, lătratul câinilor în depărtare, bucuria că pot face munca, îmi făcea mintea să lucreze mai mult.
Am adus repede câteva cepe să le călesc. Una, cea mai mare, mi-a vorbit. Am curățat-o repede și am tăiat-o. Wooow! Am rămas fără cuvinte! Părea foarte bună. Era tare deasupra. Însă înăuntru era toată stricată. Doar prima foaie de deasupra era bună, dând o impresie greșită, că ar fi bună. Am mai găsit și altă dată ceapă stricată. Erau moi, urât mirositoare. Asta însă era fermă, ascunsă bine în dosul unei false impresii. Doar gunoiul a știut de ea.
Mi-a vorbit Dumnezeu că așa sunt unii oameni. Par buni. Par deosebiți în toate. Par ceea ce nu sunt. Când ai nevoie însă de ei, descoperi, că doar “foaia” exterioară era bună. Aparența. O aparență care înveninează.
Dar și eu pot cădea în capcana asta: să par ceea ce nu sunt. Să pretind ceea ce nu sunt. De aceea, am cerut ajutorul lui să mă cerceteze! Până în rărunchi!
Doamne, fă-mă să fiu un om real, autentic, valoros și gata de jertfă! Altfel doar “gunoiul” ar avea de câștigat.
Vrei sa știi cum ești cu adevărat? Vrei să cunoști oamenii de lângă tine, în adânc, cum sunt? Vorbește cu Dumnezeu! Roagă-te! Vei fi uimit cum El îți răspunde! Chiar și printr-o ceapă! 
Ps. 139:23,24
