Am coborât aseară în beci să aduc câteva mere pentru o prăjitură. Aerul rece, umed, mirosind a mere îmi amintea de bunici. Amintirile adesea se derulează de la un miros anume. Merele voioase stăteau vesele pe rafturi, care mai de care mai îmbietoare. Parcă cereau să le adun și să le simt aroma de toamnă.

Lumina din beci nu era foarte puternică așa că am luminat rafturile cu telefonul. Tristă am constatat că printre ele, erau unele pitite bine, stricate de tot. Culoarea le dădea de gol.

Am luat la rând fiecare raft și am scos fiecare măr stricat. Până și eu care sunt abia de 3 ani la casă, știu că un măr stricat, strică altele în jur. M-a uimit faptul că merele nu demult fuseseră culese și așezate pe rafturi. Totuși printre ele, acum erau unele putrede. Timpul a fost scurt, stricăciunea însă a fost totală pentru unele.

Am învățat că merele trebuiesc bine “scanate” des. Merele stricate trebuiesc îndepărtate. Merele singure nu se pot descotirosi de cele rele. Trebuie cineva din afară să o facă. Și pentru asta e nevoie de lumină, multă lumină.

Pilda merelor m-a uimit.

Inima trebuiește adesea “scanată”. Numai Dumnezeu o poate face. El poate vedea răul și scoate, înainte de a strica totul în jur. Lumina Lui mare face ușor să știe ce are de făcut. Noi niciodată nu am putea curăți inima, cum nici merele nu pot alunga sau scoate stricăciunea din mijlocul lor.

Vrei să ai o inimă curată? Mirosind a “mere” proaspete, crocante, dulci și zemoase? Vrei să simți bucuria că saturi și aduci prospețime într-o “prăjitură” pentru alții?

Atunci trebuie ca și David să spui: ” curățește-mă de păcatul meu! “( PS. 51:3)

Trebuie să te lași pe Mâna celui mai bun cunoscător de tine și de Cer. Să te facă curat fără” mere” stricate, doar cu “mere” voioase, săltând de bucurie, într-o “prăjitură ” delicios de bună!