Un tată disperat se aruncă în genunchi înaintea lui Isus. Suferința îi e mai mare decât sinele. Îl imploră!
Isus este singura șansă. Ultima. Cea mai la capăt. Fiul lui lunatic, pătimește din copilărie. Povestea lui tristă răsună tânguitor: ” Fiul meu cade de multe ori în foc sau în apă! Fiul meu cade în extreme dureroase ce îl pot distruge! De fiecare dată îmi sare inima din piept că ar putea muri.”
Tatăl știe mai bine decât fiul mărimea durerii. Un lunatic nu își știe drama. Un somnambul nu poate măsura hăul în care poate fi aruncat. De aceea tatăl se aruncă disperat înaintea lui Isus. Isus a rămas singura descifrare a căderilor în apă sau foc. Singura oprire a mersului unui fiu la cădere. Nici măcar ucenicii n-au putut-o face.
Isus tămăduiește. Isus eliberează. Isus pune punct căderilor. Dă fii lunatici vindecați. Aduce bucurie taților ce se tem. Sau mamelor. Ce suspină. Ce plâng în nopți când fiii lor pot cădea. Focul ca și apa îi pot distruge. Isus schimbă destine. Nu oamenii. Nu sforțările omenești. Doar genunchii aplecați și implorarea lui Isus.
Fii lunatici. Greu încercați. Aruncați în foc sau în apă. Suferind mult. Și eu am fost unul din ei. Un somnambul care nu își știa drama cu adevărat. Dar Tatăl meu a dat sfoară în Țară, în Împărăție să găsească alintul meu.
A trimis pe Fiul Lui pentru toată viața mea distrusă. Pentru vindecarea mea. Pentru bucuria mea. Și a Lui. Nu a putut sta nepăsător. Nu se putea bucura deplin văzându-mi căderile în ” apă sau foc”.
Isus este și rămâne singura șansă să prindem Cerul de mână! Să gustăm viața bună și somnul liniștit. Să ne fie zilele dulci și nopțile odihnitoare. Să facem din noi, colțuri de rai.
Matei 16:14-21
