Iertarea lui Iosif este completă. Fără vreo urmă de amărăciune. Fără vreun gând de răzbunare. Fără vreo părere de rău.
Ba chiar, iertarea lui, atinge Cerul și se molipsește de iertarea dată de Dumnezeu: nu numai că îi iartă pe frații lui, ci le asigură viitorul lor și al copiilor lor. Și, ah cât de departe merge: îi mângâie pe frații lui vânzători. Le îmbărbătează inima, el cel cu inima făcută praf, din vina lor.
Iosif cunoștea iertarea Împăratului, o gustase și o împărțea cu mărinimie, jos. Iosif mirosea a Cer așa tare, că frații lui, trăiesc Harul.
Cum ierți? Cât de departe merge iertarea ta? Se ridică până la Cer, să lași iertarea Împăratului să minuneze greșiții?
Fii un iertător deplin care uimește omul, Cerul dar și iadul! Fă ca în Cer, îngerii să rămână uluiți, cu mâna la gură, de Harul prelins prin iertarea ta!
Gen. 50:19-21
