Isus nu era uimit de nimic. Nimic nu Îl lua prin surprindere.
Păcatele unora mari, fără măsură, fără vinovăție, fără bucurie, îl întristau dar nu îl mai mirau. Cunoștea puterea Întunericului. Doar pentru asta venise pe Pământ. Să înlăture Întunericul! Să aducă iar Lumina.
Isus nu era din lume ci în lume. Trăia zi de zi în lume. Ba chiar stătea la masă cu vameșii și păcătoșii. S-ar fi putut ridica de la masă, să îi tihnească bucatele. Însă El, era ” doctorul” după care suspina orice suflet bolnav. (Marcu 2:15)
Noi ca și Isus suntem în lume. Dar nu din lume. El ne-a lăsat sa trăim în lume. Nu izolați. Nu făcând reflecții despre abstract. Nu stând departe de “vameși și păcătoși” de teama contaminării!
Lumina luminează în Întuneric! Știi?
Întunericul e împuns de Lumină. Înlăturat de ea! Nicio lumină nu este ascunsă sub obroc ci e pusă în sfeșnic, să lumineze toată casa! (Matei 5:14-26)
Fii o Lumină! O ferestruică din Cer! O înrîurire a bucuriei din Împărăție! Fii o licărire de Viața în Valea Plângerii! Fii o încântare pentru cei fără speranță, dărâmați de agonia păcatului.
Fii în lume, dar nu din ea! Trăiește ca Isus! Lasă Cerul să se bucure de ceea ce ești, de ceea ce spui, de ceea ce faci, de ceea ce oglindești! Continuă să “arzi” zi și noapte în “sfeșnic” luminând tot locul unde ești! Continuă să fii oglindirea Lui Dumnezeu, Sus să te știe toți! În acele nopți, care nu-l mai miră pe Împăratul!
Ioan 17:15-18
