Când stau la Masa Domnului, cercetarea e vitală. Pentru mine, nu a altora. Gândurile trebuiesc curățate, luminate. Faptele trebuie verificate iar, dacă în spate au Lumină. Vorbele trebuie auzite din nou, să văd ce ecou au. Cercetarea presupune o luminare în plus, mai mare, mai adâncă, mai amănunțită. Cercetarea zilnică, în înserare este oglindirea zilei în Lumina lui Dumnezeu.
Cercetarea la masa Împăratului, este o nouă și mai puternică luminare, mai încăpățânată în a descoperi ” fisurile” firii, mai abitir. Una fără alta nu se poate. Cum nici o mașină nu poate circula în noapte fără faza scurtă, în întâlnirea cu alte vehicule, dar nici fără faza lungă, de drum, mai mare, mai puternică și mai gata să arate drumul de străbătut, cu bătaie mai lungă.
Adesea, credem că cercetarea la Masa Domnului e cea care contează doar. Și lăsăm scanarea zilnică a inimii la o parte. Una fără alta e ca și cum ori lipsește Cerul, ori lipsește Soarele. Cerul nu poate fără Soare. Iar Soarele știe că Cerul ii e Acasă. Cerul și Soarele devin o lumină în desăvârșire.
Zi de zi avem de făcut cercetarea amănunțită a inimii noastre răzvrătite, iubind mereu dulce, păcatul amar. Firea zilnic, ne amăgește frumos. Ne vrea ai ei. Cercetarea deretică inima. Face loc Soarelui.
La Masă cu Tata, cercetarea cu bătaie lungă, “dizolvă” orice impuritate, rămasă ascunsă în vreun ungher de inimă.
Cercetează-ți inima, zilnic. Verifică-ți sufletul seara când somnul dulce te cheamă. Caută în tine tot ce nu e demn și scoate afară, în noapte.
La Masă, lasă “faza lungă” să lumineze ființa ta! Așa vei fi sigur de Soare pe Cerul tău! Iar oamenii vor fi inmiresmați de parfum din Împărăție!
1 Corinteni 11:28
