Când lucrezi cu Dumnezeu, lucrurile stau altfel. Diferit de omenesc. Separat de ceea ce mintea poate iscodi.
Dumnezeu, Neprihănitul, ne pune la îndemână arme lucitoare, ascuțite, performante, de ultimă generație. Arme de lovire și de apărare. El știe bine că apărarea e tot atât de importantă ca și lovirea. Dușmanul atacă, deci trebuie să te aperi. Dar și să lovești. Să ochești exact, iar arma să lovească la țintă.
Adesea credem că doar trebuie să ne apărăm. Umili înghițim loviturile, apărându-ne. “Scutul” e adesea atât de zgâriat de lovituri, încât ne uimește. “Coiful” e atât de împlântat de lovituri, că stârnește uluirea.
Dar noi? Noi ce facem?
Dumnezeu știe și vrea să lovim. Dușmanul trebuie lovit. Stârpit. Ucis din fașă. Armele strălucitoare în Soare, pot face din scrâșnet răutăcios, liniștire adâncă. “Sabia” cu două tăișuri taie, curăță, aduce la tăcere, face loc Luminii.
Noi adesea uităm. Sau lași ne ascundem după “scuturi” lucitoare. Plângem tremurând de frică. Săbiile stau aruncate până ruginesc. Azi în biserici, “săbiile” sunt bine ascunse, ruginite, ascultătoare în vreo tradiție omenească ce ne-o ia înainte. Armele de lovire sunt judecate de firești, călcate în picioare de unii ce își zic creștini,dar doresc doar o oarbă Lumină. Un opaiț fumegând ca și călăuză.
Nu te teme să lupți! Ai arme de apărare și de lovire! Dușmanul trebuie Stârpit, lovit în inima plină de trufie, de înșelăciune, de neadevăr, de lume, multă lume, adusă ușurel și fâlfâită bine în biserici. Oamenii căldicei nu luptă. Doar admiră. Lumea și pe Dumnezeu. Doi stăpâni. Ei cred că se poate. Iar armele de lovire sunt bine îngropate.
Dumnezeu vrea să luptăm. Să lovim dușmanul. El pentru întâia dată a lovit chiar în inimă demonii și iadul când un scâncet de Copil plângea pe Pământ, cu glas de Cer. Dumnezeu a dat startul luptei. Până va reveni!
Ai arme la îndemână! De lovire și de apărare! Ești cu Dumnezeu! Poți lupta!
Nu fi un fricos sau un laș, umbrind bucuria îngerilor și a Cerului. Nu fi unul care face din lume dumnezeire iar din Dumnezeu un mic dumnezeu slab și fără putere. O icoană pusă pe un raft cuminte.
Fă din Dumnezeu aliatul tău în luptă! Te poți apăra, poți lovi! Poți deveni oița Pastorului! Poți!
2 Corinteni 6:7
