1 Samuel 27 : 1
Pentru prima dată, David se teme de viitor. Îi e teamă de ce ar putea fi. El, biruitorul de uriași. Pentru întâia dată, se gândește că el ar trebui să își asigure viitorul. El și nu Dumnezeu. Se teme de Saul. E obosit de fugă. Sătul să se ascundă. Alege soluția lui : să fugă la filisteni, unde să locuiască. Filistienii sunt dușmanii lui. Ai poporului lui. Și ai lui Dumnezeu.
Bietul David… Nu știe ce va urma. Uită că Dumnezeu vede.
Trei zile de mers pe jos,cu oamenii lui, ar fi fost de ajuns să-și limpezească mintea. Și să vadă.Însă nu e așa. Dumnezeu continuă. Ajuns la Țiclag, casa lui acum, găsește dezastru. Amaleciții prădaseră tot. Femeile și cei rămași fuseseră luați ostateci. I-au întâmpinat doar ruinele. Mirosea a fum. A faliment. A dezastru.
David era acum, fără casă, fără familie, fără putere, fără speranță de viitor, cum crezuse. Fără Dumnezeu să fi fost ocrotit. S-a prăbușit și a început să plângă. Tare. Până nu a mai putut plânge. Oamenii lui plângeau și ei. Până au secat lacrimile.
Dumnezeu însă mai avea ceva de făcut. Pentru David.
Oamenii lui, mânioși, dărâmați de întristare, îl privesc. Pe David îl găsesc țap ispășitor. Pentru tot. Vor să-l ucidă cu pietre. David… voise siguranță pentru viitor. Acum însă, nu mai avea nici măcar pentru prezent. Și ca un curcubeu, după lungă și grea ploaie, David face ce ar fi trebuit de la început să facă. Vede. Îl vede pe Dumnezeu ! Și nu numai atât. David știe că se poate sprijini pe Dumnezeu. Pentru orice. Viitor. Prezent. Pentru totdeauna! Și astfel s-a îmbărbătat !
” Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui ! ” Al lui pentru totdeauna!
Dumnezeu știe că David L-a văzut. Și e iar Împăratul lui. Pentru veșnicie. Și pentru viitor. Orice ar veni.
Și eu mă tem adeseori de viitor. Ca și tine.Suntem sătui să alergăm. Să ne ascundem de dușman. Însă orice ar veni, vreau să se poată spune așa despre mine :” Ea s-a îmbărbătat sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul ei! “
Tu nu îți dorești asta ?
Carmen Motora
