Ps. 60 : 12
Cu Dumnezeu pot face mari isprăvi. Și ce e o ispravă, decât un lucru măreț, deplin terminat, înfăptuit și dus cu vestea ?
Da, cu El pot termina lucruri mari și grele, le pot duce la capăt.
Dar… când vine vorba de vrăjmașii mei, nu mai e treaba mea, ci doar a Lui. Dumnezeu se ocupă de ei. Nu amândoi, ci doar El. De ce ? El știe mai bine. El luptă mai bine. El îi zdrobește. Nu plânge când e lovit de ei, ca și mine. Nu se frământă când primește vorbele lor grele. Nu suspină în noapte fără odihnă, pentru apăsările vrăjmașilor ca și mine.
Dumnezeu nu mă vrea în lupta asta, pentru că aș pierde prea mult. Aș suferi prea greu. Aș plânge când ar trebui să lupt.
Lupta cu dușmanii dărâmă, rănește, ucide, dacă nu-i cunoști deajuns. Dacă nu le știi punctele slabe. Doar El, Dumnezeu, îi știe bine pe vrăjmașii mei. Și îi va zdrobi.
Stând în lumina dimineții, mă gândeam că nu am nevoie de Dumnezeu, a-mi zdrobi vrăjmașii. Credeam că nu am vrăjmași. Zâmbeam neștiutoare. Până mi-a deschis ochii. Și am început să număr : unu, doi, trei, patru,…. m-am prăbușit spunând ” Doamne, ce mulți sunt vrăjmașii mei ! ” Dar, El m-a ridicat iar, ștergându-mi plânsul. Vocea Lui dulce mi-a șoptit : ” Nu e lupta ta ! Eu voi lupta pentru tine ! Eu voi zdrobi vrăjmașii tăi ! “
Și am știut că eu și El, împreună, vom face mari isprăvi !
Carmen Motora
