Cuvintele pot ridica sau pot ucide. Pot înflori sau ofili sufletul. Pot aduce primăveri sau pot îngheța inima.
David cântă o cântare de jale. Lui Dumnezeu. E plin până la refuz de o durere ascuțită ce nu îi dă pace. Cântecul lui îngână ceea ce simte dar și ceea ce dorește. Cuvintele lui Cuș Beniamitul l-au rănit așa de adânc, că se simte sfâșiat. Talmudul spune că Beniamitul Cuș era Saul. Cert sau nu, Dușmanul lui David rămâne mereu prezent.
Ar fi putut David să-și trâmbițe durerea. S-o spună tuturor. Sau măcar oștenilor lui. Sau preotului. Ar fi putut David să ceară dreptate în mijlocul nedreptăților. Să pună capăt ofenselor. Să ceară liniște pentru ființa lui.
Totuși David cântă un cântec de jale. Lui Dumnezeu! Nimănui altcuiva. Pe sunetele harpei, cade toată durerea lui, înaintea Păstorului lui. David știe că doar Dumnezeu poate face dreptate și liniștire pentru el.
Te dor cuvintele răutăcioase? Te rănesc nedreptățile? Te intrigă prefăcătoria? Te răscolesc trăirile nedemne? Cântă ușurel cu jale. Lui Dumnezeu! Lasă-ți inima să se verse pe unduirea glasului tău. Fă o doină dulce din durerea aspră a inimii!
Vei putea și tu să spui că și David: ” – Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui!”
Ps. 7
