Cugetări de prin grădină 
Ceapa verde mi-a scrutat atenția. Deși încă este foarte rece noaptea, ea se înalță încetișor, cu voioșie, acea voioșie plină de candoare, dătătoare de viață.
Ceapa noastră deși încă tare mică a ținut să îmi vorbească. Avea nevoie să fie curățată de buruieni. Acestea îi sorbeau tăria, de aceea sapa mică a început să își facă treaba. Încetișor mâinile mele au smuls, tăiat și eliberat.
Mi s-a părut pilduitoare creșterea buruienilor. Ele cresc haotic. Nu ordonat ca cepele. Buruienile nu au legi, ordine și nici semănare. Cepele pe rând ca soldații, înfruntă vântul, ploaia sau motanul nostru ce se lăfăiește somnoros la soare printre ele. Cepele cunosc disciplina. Ordinea. Iar ordinea asta a fost dată de cel ce le-a plantat tocmai ca să aducă rod bun. E tare posibil să mai fie vreuna nemulțumită de starea ei dar locul e dictat de o mână harnică. Buruienile în schimb răsar oriunde. Fără permisiune. Fără rușine. Ba chiar unele stau chiar în buza cepei, sugându-i seva și încetinind creșterea.
Buruienile haotice și hoațe de seva plantelor trebuiesc smulse. Asta spunea sapa mea. Sau mâinile mele.
“Buruieni” pot fi în gânduri. Și în trăiri. Și în cuvinte. Și pot fi și în unii oameni ce ne înconjoară. Ele se recunosc ușor :apar de niciunde, răsar neordonat. Cresc pe lângă ceea ce e bun. Pipernicesc ființa, luând ce e bun! Fură bucuria, tăria dar mai ales acea frumusețe căpătată în odăiță.
Ce putem face?
Lăsăm pe Împăratul să curețe tot.
“Buruienile” sunt specialitatea Lui. Gândurile negative, mândria, ura, invidia, pofta, teama, neîncrederea, tristețea, depresia, oamenii răi ce ne rănesc, sunt ” smulse” una câte una.
“Colțul verde” din ființa ta va crește liber, va respira ușurat. În ordine ne sprijinim unii pe alții. În vânt sau ploi sau lovituri. Suntem ceea ce am fost plănuiți : recoltă bogată să sature foame de Dumnezeu!
Psalmul 51:2,7
