Fapt. 16:22-26
E noapte. O noapte adâncă și înfricoșătoare. O noapte fără răsărit parcă.
Pavel și Sila primiseră lovituri cu nuiele. Iudeii admiteau că 39 erau suportabile de organism. Romanii însă, terorizau dând lovituri cântărite de judecata slujbașului local. Fără legi. Fără milă. Biciuirea cu nuiele aducea durere. Răni. Spatele era supus durerii fără alin.
Teroarea însă, e și mai mare. Butucii de lemn, acest instrument de tortură, fixa trupul lovit de nuielele nemiloase, într-o poziție chinuitoare. Cu picioarele fixate în butuci, trupul stătea nemișcat peste spatele lovit, îndurerat.
Și ca și cum era prea puțin, Pavel și Sila, au parte de o tortură în plus. Închisorile romane aveau două secții :una exterioară unde pătrundea lumina și aerul și una interioară, unde ușa odată închisă, priva deținutul de lumină și aer. Teribilitatea acestei torturi făcea timpul să rămână în loc. Cei doi au fost duși în temnița dinăuntru.
Pavel și Sila se roagă și cântă! Cu toate terorile peste ei. Cu toată apăsarea vrăjmașului. Cu toată puterea demonilor pornită împotriva lor.
Pavel și Sila ajunseseră aici pentrucă scoseseră un demon dintr-o ghicitoare. Deranjaseră împărăția întunericului. Demonii erau în frământare. Scandalizați! Cum să fie Pavel și Sila cei ce scormonesc întunericul lor? Plata: în butuci! Biciuiți! Apăsați! Umiliți! Aruncați în întuneric fără lumină și aer curat! Mirosind a bătălie înfrântă!
Dar Pavel și Sila cântă! Tare de tot! Se roagă când ar trebui să-și plângă de milă! Vorbesc cu Împăratul când ar trebui să geamă de durere și deznădejde! De ce? Ei știu ca Dumnezeu are ultimul cuvânt! Împăratul lumii și al Cerului are ceva de spus!
Dumnezeu vorbește:un cutremur mare deschide temnița! Deschide ușile grele. Desface legăturile! Toate ușile stau larg deschise câte Lumina Lui, către aer curat de Primăvară.
Poate ești în temniță. Poate ai deranjat cumva prin trăirea ta demonii și întunericul. Să știi că vei fi biciuit. Cu nuiele. Fără număr! Cu vorbe. Cu ocări. Picioarele îți vor fi puse în butuci să simți durerea nemișcării. Să stai năuc și să nu mai știi ce poți face. Nici lumină să n-ai, nici adiere de aer proaspăt pentru minte și inimă.
Ce poți face? Cântă! Tare cât poți! Strigă la Dumnezeu. El are ultimul cuvânt! El poate deschide TOATE ușile, dezlega toate legăturile, iar temnița ta poate deveni loc de îngenuncheat!
Dumnezeu are ultimul cuvânt! Eu știu! Și tu știi. Și demonii știu. Așa pot cânta! Așa pot vorbi cu Împăratul meu, în mijlocul oricărei temnițe! În mijlocul oricărei nopți adânci!
