Ieremia 29:11
Gândurile… O taină pentru om. Nu ne putem citi gândurile unii altora. Și cred ca e o mare binecuvântare făcută nouă de Împăratul.
Adesea gândurile răsar răutăcioase printre cuvinte dulci, fățarnice. Se ascund alunecoase pline de otravă în spatele unor fapte pretinse bune. Gândurile se zbat în om adesea : cele rele, firești ar vrea mereu să domine. Cele lucitoare de Cer înving greu, dar și când o fac, ființa miroase a Primăvară.
Gândurile nu ni le putem cunoaște unul altuia. Dumnezeu marele Stăpân însă a vrut să știm gândurile Lui cu privire la noi. De pace. De viață. Nu de nenorocire cum adesea sunt gândurile omului.
Tata are pentru mine gânduri ce mă fac să zbor deasupra furtunilor. Deasupra răutății. Deasupra urii. A nenorocirii sălășluite în alții pentru mine. El are pentru fiecare din noi o dulce mângâiere, reală : liniștirea! Are să ne dea un viitor. Un: va fi! Și o nădejde, care adesea ne e furată de un Hoț hapsân.
Ziua de mâine poate părea grea. Întunecată. Neclară. Întristată de multe gânduri din jur pentru noi. Pline de nenorocire. Nu ii poți citi pe oameni, dar adesea le poți simți gândul rece ca un crivăț suflând iarnă.
Dumnezeu mă așteaptă în oricare mâine! Cu pace. Cu un viitor plin de unica nădejde în El și puterea Lui. Așa că fiecare zi se face Zi. Plină de bucurie și Soare. Dumnezeu e Soarele meu și al tău.
Vorbește cu El.
