La zi de sărbătoare românii sunt primitori de urări. Ziua noastră e zi de bucurie, de admirație. Țara noastră greu încercată a rămas mereu cu capul sus. Frământările trecute și prezente, nu pot știrbi faptul că România are un anume surâs de Primăvară, de miros de țărână proaspăt răvășită unde roadele răsar îmbelșugate, de o ciudată încăpățânare de a înainta cu orice pas cât de mic.
Domniile trecute și prezente nu ne pot răpi tresăltarea inimii că suntem români. Încăpățânați și cutezători. Spunem lucrurilor pe nume. Trăim și căutăm adevărul chiar de e tot mai greu de deslușit. Pe noi ne frământă întotdeauna căutarea Cerului. Căutarea Tatei.
La zi de sărbătoare, fă Doamne sărbătoare și în Cer! Să se știe de noi în Împărăție! Să fim cunoscuți printre îngeri. Să fim la pas cu comorile Tale, nu ale noastre. Fă Doamne din inimă noastră de român, o doină duioasă pentru nașterea Pruncului. Mereu plin de mântuire, de iertare și de bucuria fără seamăn, de acea tărie desprinsă de pe tărâmurile din zări.
Doamne, fă din sărbătoarea noastră, sărbătoarea Ta și a Cerului Tot!
