Marcu 10 : 17-27
Tânăr și bogat. A alergat după Isus. I s-a închinat. L-a numit ” bun învățător ” . Însă, Isus îi pune o întrebare crucială : ” de ce Mă numești bun ? “. Cu alte cuvinte : ” Mă numești bun din politețe sau crezi cu adevărat că sunt Dumnezeu ? ” ( ” Nimeni nu este bun decât Unul singur : Dumnezeu ” ) Răspunsul lui nu a întârziat. I se adresează din nou, cu ” învățătorule “, fără să îl mai numească bun. Fusese doar politicos. Nu credea că Isus e Dumnezeu. Vedea un simplu învățător…
Făcuse tot pentru a moșteni viața veșnică. Tot ce putea și știa. Îi lipsa doar un lucru. Inima. O inimă plină de Dumnezeu. Avea o inimă plină de ” avuții “. Legată de ele. Păzise tot, dar inima nu și-o păzise.
Isus a văzut drama lui. Ce dramă poate fi mai mare ca aceasta ? Să faci tot pentru viața veșnică și totuși… să fii mort ? Să păzești tot, dar inima să fie străină ? Să tânjești după cer și totuși să te legi de pământ ? Să vrei să zbori și să nu ai aripi ?
Isus conchide : ” cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu…”
Și totuși la așa mirare și uimire mare, și a ucenicilor, Isus are soluția : ” Lucrul acesta este cu neputință la oameni, dar nu la Dumnezeu ; pentru că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu. ” Isus a spus că inima ” legată ” nu poate fi dezlegată de oameni, ci numai de Dumnezeu. În Mâna Lui, inima roabă, învață să zboare. O inimă legată, gustă Cerul în Mâna Lui. Numai așa inima învață să zburde, să cânte, să vadă Cerul.
Dacă tânărul bogat ar fi știut că Isus e Dumnezeu, nu ar fi plecat de la El cu inima sa legată. I-ar fi cerut să i-o dezlege. Câți dintre noi nu avem inima ” legată ” ? De fire, de oameni, de mândrie, egoism ? Singuri nu ne putem elibera. Și orice am face, ne-ar mai lipsi un lucru !
Doar Dumnezeu poate elibera inima ” legată “. Dacă credem că putem singuri, mai ușor ar fi să credem că o cămilă poate trece prin urechile unui ac… Dumnezeu spune asta…
Carmen Motora
Sursă foto AICI
