Doamne, fă-mă un străjer cunoscut în Împărăție!

by Carmen Motora
0 comment

Ezechiel 33:7-9

Ați observat cât de puțini străjeri ai sufletelor mai sunt? Să ne păzească granițele trăirilor, să ne îndrume la răscruci, să ne fie putere când nu mai putem?

Oare de ce?

Străjerii puși de Dumnezeu au o singură datorie: să asculte cuvintele Împăratului și să înștiințeze poporul. Așa granițele sunt sigure, apărate. Așa țara se odihnește în siguranță. Așa propășirea e mare! Așa poporul are putere de Sus.

Străjerii de azi însă au tot mai multe lacrimi în ochi și în inimă. Li se pune pumnul în gură. Sunt batjocoriți în fel și chip. Când vorbesc Adevărul legat de păcat și îndreptare, poporul se răscoală. Când spun îndreptarea, poporul se împietrește! Aruncă cu pietre. Sare să-i distrugă.

Străjerii au devenit tot mai rari. Tot mai triști. Granițele sunt năpădite de încălcări numite virtuți. De păcate negre numite albe. De ochi răutăcios. De vorbe amenințătoare! De cuvinte grele pline de fiere amară. Țara suspină în loc să cânte cântece de biruință. Străjerii stau tot sus pe ziduri dar au gurile legate, ochii în lacrimi, inima zdrobită și genunchii aplecați. Numai Dumnezeu le știe durerea. Numai Dumnezeu ii înțelege. El le-a promis un lucru:dacă vor spune Adevărul, își vor mântui sufletul. De aceea nu pot tăcea. Le cad legăturile de la gură și spun ce aud de la Împăratul.

Doamne, fă-mă un străjer bun! Unul care și plângând cu inima și ochii să te pot desluși și vorbi altora. Fă-mă unul care are ochi buni, genunchi bătătoriți și inimă de Cer. Iar printre toate pietrele aruncate, ajută-mi să pot spune de frumusețea Ta fără margini ivită sub lacrimi în Adevăr!

Doamne, fă-mă un străjer cunoscut în Împărăție!

Related Posts

Leave a Comment