“Dragostea să vă fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine.”
Poate fi o dragoste prefăcută? Mai este ea iubire?
Ar fi ca o vară cu soare, fără căldură, cu ghețuri. Ca o toamnă fără niciun rod. Ca un cântec fără sunet.
Ni se spune să iubim fără ipocrizie. Fără fățărnicie. Fără viclenie camuflată în spatele unei iubiri șirete.
Soluția? Să ne lipim. Tare de tot. De bine.
Orice lipire se face cu un liant. Lipirea face un tot indestructibil. Noi și binele. Pământ și Cer. Om și Împărat. Țărână și plai de Sus.
Avem în noi un liant grozav. Duhul Sfânt face una din noi și Țara de dincolo de zare. Așa iubirea noastră devine curată, așa de curată, că ne cântă sufletul. Mintea limpede vede clar lucrurile. Vede răul și îi e groază. Vede binele și se cuibărește în El.
Nu iubi prefăcut! Nu iubi fățarnic! Oamenii simt! Cerul știe! Dumnezeu vede!
Doamne, fă din mine plai din povestea Ta. Iubirea Ta să se prelingă din mine către oameni!
Lipește-mi sufletul de Tine!
