Matei 24 : 12,13
Isus a prevăzut asta. Că va veni un timp cu prea multe fărădelegi. Ca azi. Atât de multe, încât mulți nu vor mai putea să lupte… Pentru ce cred. Lacrimile îi vor împiedica să mai vadă Lumina. Și Puterea. Se vor răci ca și un cărbune printre ghețuri.
Isus știa asta. A văzut că așa va fi. M-a văzut plângând prea des când lupt. Renunțând prea ușor. A văzut deznădejdea prea aproape de inima mea. M-a văzut luminând printre pâlpâiri. Da El a știut că mă voi răci printre atâtea ” ghețuri “.
” Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit… “
” DAR ” spus de Isus, acest ” dar ” îmi amintește din nou, de ce Îl iubesc atât ! Acest ” dar ” îmi amintește de ce trăiesc și lupt. Și mai ales îmi amintește că El ȘTIE ! Și El a luptat. Și luptă cu mine.
Acest ” dar ” mă învață că deznădejdea nu-i de mine ! Și nici lacrima ! Și nici fărădelegile cât de multe-ar fi în jur ! Toate nu mă pot opri să lupt. Până la sfârșit ! Asta a vrut Isus să-mi spună !
Și ție !
