Psalmul 124
David a avut împotrivă oameni așa aprinși de mânie încât l-ar fi putut înghiți de viu! Ce fel de oameni erau aceștia?
Șarpele, mai ales pitonul înghite victima de vie. Am fost surprinsă să studiez și să văd că mai întâi paralizează victima strângând-o tare până leșină, de mâini și picioare. Apoi ușor de tot o înghite de vie. Abia mai apoi o devorează. Cât de sinistru! Interesant este că uneori nici nu are nevoie de întreaga pradă și totuși o înghite cu totul.
David are de-a face cu oamenii Șarpelui! Gata să fie înghițit de viu. Mai întâi e paralizat de mânia lor aprinsă din senin, fără motiv, fără noimă. Asta e pentru David ceva ce îl lasă fără putere. De aceea știe că de nu ar fi fost Dumnezeu, ar fi fost înghițit!
David îi vede pe acești oameni bine. Ii știe bine. Ei sunt oamenii păsărarulului! Acesta, întinde curse ciudate, aducătoare de moarte. Îmi place grozav ceea ce știe David: sufletul lui fusese prins într-o astfel de cursă întinsă. Dar lațul s-a rupt! El a scăpat! Dumnezeu a rupt lațul strâns! De n-ar fi fost Domnul de partea lui, ar fi fost pierdut!
Ai dușmani? Ai oameni plini de o mânie aprinsă pe tine că trăiești frumos? Că ești bogat în Dumnezeu? Să știi că te pot înghiți de viu! Sunt oamenii păsărarului ce întinde lațuri oricui trăiește Împărăția Tatei aici jos!
Cu Dumnezeu orice laț e treaba Lui. Oamenii păsărarului sunt plini de întunecime dar asupra ta nu au nicio putere: Dumnezeu e de partea ta! Și când Împăratul luptă pentru tine, demonii rămân doar cu niște lațuri goale, rupte, fără pradă!
Nu plânge când ești atacat cu mânie aprinsă. Din senin. Fără rost. Fără noimă. E doar vreun slujitor al păsărarului ce umblă cu un laț să te ucidă! Dumnezeu cu Cerul Lui tot sunt de partea ta! Doar să-l chemi! Și tot Cerul se pune în mișcare pentru tine. Încuie cămăruța ta și spune-i Tatei despre toate lațurile întinse. Despre toate mâniile aprinse împotriva ta. Despre cum ai putea fi înghițit de viu. Dumnezeu, suflecându-Și mânecile, se va pune pe treabă! Doar e de partea ta!
