În vechime cetățile erau înconjurate cu ziduri mari și groase. Poarta cetății era înaltă, grea. Zidurile aveau dublu scop: sa fie punct de observație și loc de atac asupra dușmanilor. De sus atacul era mai eficient.
Ierusalimul este atacat de asirieni conduși de un împărat înfocat în răutate : Sanherib. Poporul e prezent pe ziduri, gata de luptă, gata de apărare.
De o parte a zidului gros se aude în limba lor amenințarea de moarte a asirianului, plină de otravă de moarte. Spaima, groaza se citește printre spusele lui răutăcioase strigate în evreește. Sluga lui Sanherib strigă din răsputeri că el e dumnezeu peste lupte. Peste victorii. Scrisoarea batjocoritoare trimisă Împăratului Ezechia vrea să împlânte otrava în cetate.
De cealaltă parte a zidului, împăratul strigă și el, dar spre Dumnezeu! Ezechia strigă către Cer, singurul lui refugiu și ajutor. Singura izbăvire. Ezechia știe ca Dumnezeu este Împărat în Cer dar și pe pământ.
Poporul de pe ziduri aude două glasuri : unul amenințând și scuipând batjocuri către Dumnezeu, iar celălalt implorând mărinimia Cerului. Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia. ( 2 Cron. 32:8)
Un înger a fost trimis la strigatul lui Ezechia chiar în tabăra dușmană, unde a ucis pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile.
Suntem pe “ziduri”. Luptele se țin lanț. Zi de zi. Noapte de noapte. De pe ziduri putem bine vedea dușmanul! De o parte a zidului gros auzim amenințarea sa, răcnetul lui de leu fioros. Sanheribul zilelor noastre ne inspiră teama, groaza. Panica împrăștiată de amenințări, vești, știri, paralizează. Dar în cetate, de cealaltă parte a zidului răsună un susur blând și dulce. Un strigăt către Dumnezeul Cerului și al Pământului. Rugile se înalță ca singura soluție în fața morții. Putem birui! Doar să ne încredem în cuvintele Împăratului! El va trimite îngerul său și va nimici Sanheribul fioros. De pe zidurile groase putem vedea cum stau uciși vitejii lui, domnitorii lui, căpeteniile lui cu care se fălea.
De pe zidurile groase de luptă la ce glas iei seama?
2 Cronici 32:1-23
