Țefania 3:15-17
Luptele sunt grele. Urâte, pline de pierderi adesea, hoațe de liniște și tihnă. Pacea nu mai este în preajma războiului. Dar cele mai cumplite lupte sunt cele dinăuntrul nostru. Frământările, zbuciumul acestor lupte ne epuizează de forță, de resurse, de bucurie și răsărituri. Cântecul devine suspin. Surâsul devine oftat. Bucuria devine apăsare fără orizont.
Iată că Dumnezeu ne iese în cale! Azi ne răsare ca Împărat devenit peste luptele noastre ca Împărăție! El este viteazul care ne salvează! Plin de curaj și putere poate lupta în locul meu! Și al tău! Biruința e cântecul Lui! Ce răsună mai tare ca orice oftat! Viteazul acesta face din noi capăt de Curcubeu al Cerului! El poate ajuta când noi nu mai putem. Când nu mai avem soluții! Nici muniție! Nici voință! Nici putere! Victoria viteazului este cel mai dulce cânt din Împărăție! Așa știm că Dumnezeu este cu noi! Iar ființa noastră tocmai a devenit plai de îngeri și Împărat! O mini-Împărăție de Cer!
Domnul, Împăratul lui Israel, ESTE în mijlocul tău! Nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire! (v15)
