Terminase lucrarea pe Pământ. Era vremea să se întoarcă Acasă. Cerul era casa Lui. Țelul fusese atins. Cerul avea acum un capăt aici jos.
Isus știa că e timpul să facă mai mult: să pregătească un loc. Pentru mine și pentru tine. Împlinise visul oricărui pământean: de a poposi dincolo de Soare răsare. De a pătrunde în Împărăția cu splendori ce amuțesc ființa. De a locui în Țara fără de moarte! În Țara fără Apus. Tacticos, Isus pregătește locul. Zile în șir, ani în șir, tocmai ca să ne surprindă! (Ioan14:1,2)
Și ca și cum ar fi prea puțin, Isus nu face doar atât. Clipă de clipă mijlocește pentru noi. La Împăratul. Știe că Lutul din noi râde hidos hohotind țărână mai degrabă decât azur. Știe că om fiind, e greu să răzbați hățișurile fără să rănesti Harul. De aceea se zbate să scoată la Lumină frumusețea Lui câștigată greu, înfășată strâns în eul nostru. Intervine la Împăratul. Mereu.
Isus S-a înălțat. Era timpul să coboare Duhul! Altfel nu se putea. Mie îmi place să cred că Acesta nu putea veni cât timp Isus era încă pe Pământ, fiindcă se dezechilibra Cerul. Două părți din Treime fac balanța să încline. Ori Cerul rămâne Cer. Basm și Bucurie. Loc de trăit veșnic. Cerul nu poate fi făcut mai puțin decât este. Isus a plecat așa că Duhul putea însoți omul.
Isus S-a înălțat fiindcă trebăluiala Lui în Cer e pentru mine. Și pentru tine. Dar mai știa că mai apoi trebuie să vină după noi. Într-o zi totul va fi gata. Totul. Iar Isus va veni după noi. Să fim parte din Cer. Să fim Acasă. Să echilibrăm și mai mult Cerul. Împăratul ne va primi fericit! Vom trăi viață fără de moarte! (Ioan14:3)
Tata ne va zâmbi bucuros fiindcă Fiul Lui a făcut tot ce putea să fim Acasă. Și vom fi totdeauna împreună! Vom râde fericiți și vom povesti la nesfârșit!
Hristos S-a înălțat!
Luca 24:50-51
