Să crezi în Dumnezeu, e atunci când vezi Cerul mai mare decât Pământul, mai frumos, mai bun, mai strălucit. Să te încrezi în Dumnezeu, e să faci o ferestruică în Cer, cu încrederea ta și să lași Cerul să se prelingă în jos, dulce și peste măsură de alinător. Adesea credem în Dumnezeu. Dar, uităm să ne încredem. Sau ne e greu să o facem. Sau alegem să privim Cerul de neatins.
Omul care se și încrede în Împărat, străbate Valea Plângerii, valea cu lacrimi la tot pasul, însă pasul lui, schimbă lacrimile în izvoare proaspete. Valea se face plină de izvoare reci, bune, ce satură, în loc să legene plâns. Plânsul se pierde printre atâtea izvoare. Nu se mai aude niciun plâns, ci doar clipocit liniștitor de izvoare, ce odihnește ființa.
Omul acesta merge din putere în putere. Nu neapărat din biruință în biruință. Vor mai fi și pierderi. Vor mai fi și înfrângeri. Vor mai fi și căderi obosite și sleite de luptă. Însă puterile vin întruna din ferestruica făcută de încrederea lui, în Împărăția de Lumină. De acolo vine mereu liniștirea, Mâna dulce ce dă putere. Totdeauna. Putere, putere, putere.
Omul care se și încrede în Dumnezeu, aici în Valea Lacrimilor, știe și trăiește taina puterii lui: el se înfățișează înaintea lui Dumnezeu. Zilnic. Mereu. În nopți grele. În lacrimi amare. În lovituri urâte, de tot soiul. El are un obicei grozav: întâi se arată înaintea Împăratului, stă de vorbă cu El, capătă putere, capătă liniște, primește înmiresmarea Împărăției și abia apoi își începe pașii în Valea Plânsului. Așa fiecare pas călcat strivește un plâns și-l schimbă în izvor.
Cred în Dumnezeu. Dar mă și încred în El?
Cum este valea mea de lacrimi? Se aud izvoare bune și reci clipocind? Sau doar ofuri și suspine singuratice?
Tu te încrezi în Dumnezeu, în Valea ta? Faci, zi de zi, o ferestruică în Cer, de unde să curgă Împărăția? De unde Împăratul să te admire, pentru încrederea ta?
” Ferice de cei ce își pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea. Când străbat aceștia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” ( Ps. 84:5-7)
