Deuteronom 20 : 1
Că trebuie să mergi la “război” e un fapt ! Război înseamnă noian de lupte. Un amalgam de răzbateri, dureri, înaintări, răniri și pierderi… Războiul însă exclude lașitatea, deznădejdea, frica. Plânsul de milă nu e pentru război !
Să mergi la “război” însă e alegerea mea. Și a ta. E curaj. Să mergi la război împotriva unui dușman mai mare la număr și mai puternic ca tine e nebunie curată ! Nebunia asta are în ea umbra Lui pe mâna ta cea dreaptă. Are în ea cântec de îngeri ce îți sunt alături. Are Cerul umbrit peste pasul tău ! Dușmanul e mai puternic ca mine ! Mai numeros în demoni rânjind și dând târcoale. E mai dibace în urzeli. În hățișuri hoațe de liniște și de bucurie.
” Să nu te temi de ei ! Domnul Dumnezeu ESTE CU TINE ! “
Așa că războiul devine lupte între Cer și Pământ. Între demoni și îngeri. Între mine, Cerul Lui și dușman ! Tata a intrat în război ! Eu nu mă mai tem ! Știi de ce ? În acest război demonii scrâșnesc din dinți și urlă, iar îngerii cântă ! Tata luptă în războiul meu ! Eu doar stau liniștită și mă pitesc printre îngeri !
Când mergi la “război” cu cine mergi ? Dacă mergi singur, vei cădea ! Dacă mergi cu Împăratul, vei păși peste “lei și năpârci” fără să simți mușcăturile lor !
Cântă cu îngerii ! Luptă cu Dumnezeu alături !
Carmen Motora, autor
