2 Corinteni 10 : 4-5 – Că avem de luptat e o certitudine ! Cum luptăm însă, e alegerea noastră !
Cercetătorii au conchis că limbajul folosit aici de Pavel, i-ar fi fost sugerat de pirații care invadaseră coasta mării , în apropiere de Tars. Ei au fost alungați de galerele romane. Acești prădători ai mării, ieșeau din golfuri ascunse ale coastei și atacau corăbiile de mărfuri. Apoi, se retrăgeau cu prada, ca și cum ar fi fost a lor.
Generalul roman Pompei a dus o campanie împotriva lor. El a reușit să transforme în ruine peste 100 de fortărețe ale piraților. Ba chiar a capturat peste 10000 de prizonieri.
Se pare că acești ” pirați ” atacă cel mai mult mintea omenească. Bine ascunși, pitiți în fortărețe, atacă și fură, frumusețea gândirii limpezi , minunăția de gânduri înălțate către Împărat ! Ca și cum ar fi a lor… Și după ce pradă tot ce e bun, înalță fortărețe în fiecare ” golf ” al gândirii, al rațiunii.
Acești dușmani fac tot ce pot să umbrească cunoașterea noastră de Dumnezeu. Fac tot ce le stă în putere să distrugă apropierea noastră de cel mai bun și mai aproape Prieten din Univers. Cu tot ce au la îndemână vor să urâțească dorul nostru lăuntric de Dumnezeu. Să-l facă doar un dor de neîmplinit.
Arme avem ! De răsturnat aceste izvodiri otrăvitoare ale minții. De subjugat aceste cetățui bolnave, păgâne, reci și profane. Îngerii în preajma noastră poartă armele lui Dumnezeu. Puternice. Puternice ca și Dumnezeu. Dumnezeu Însuși ni le-a pus la dispoziție, ordonând Cerului. Armele întărite de Dumnezeu devin nimicire sigură.
Dacă luptăm e alegerea noastră ! Când am luptat și gândurile s-au făcut roabe ale dumnezeirii, devenim Cer. Când fortărețele păgâne sunt distruse, mintea și ființa, ne devin colț de Rai ! Biruința are gust de îngeri și miresme de acea Primăvară pentru totdeauna ! Că avem de luptat e sigur ! Cu ce arme luptăm, e alegerea noastră !
