La un moment dat toți vom cădea. Unii, fără să știe. Alții, fără să vrea. Iar alții, alegând asta. Unii din ne-veghere. Unii, din neștiință. Unii, din prea multă durere sau tristețe strânsă în unghere. Iar alții, lăsând tot la o parte crezând că viața e prea grea. Unii, râzând zgomotos, alții plângând pe ascuns. Unii, bizuindu-se pe ce au sau pe ce sunt. Alții, ne-având mai nimic dar crezând în zori de zi.
Toți cad. Însă, unii se ridică ! Și, rămân în picioare ! Demni, frumoși, căliți, tari , gata să înfrunte furtuni ! Aceștia se bizuie pe Împăratul ! El le e ridicarea ! Restaurarea ! Frumusețea ! Harul ! Puterea ! El le e încununarea !
Căderea nu e un sfârșit ! Ea poate deveni cea mai frumoasă ridicare către Zori de Zi ! Împăratul îți întinde Mâna ! Prinde-o și vei gusta Cerul cu îngeri cu tot ! Și tu însuți vei deveni unul ce stă în picioare când alții cad!
Psalmul 20 : 7,8