“Căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui.” (Zaharia 2:8)
Dacă nu ai fost vreodată rănit la ochi, nu vei putea înțelege pe deplin aceste cuvinte.
Eram copil și mama tocmai ne chemase în casă după o lungă hârjoneală afară, într-o zi caldă de vară. Joaca cu copiii afară era fără sfârșit. Eu venisem la prima strigare a mamei din balconul ce dădea în fața blocului. Mama ne chema la masă și odihnă. Mămica mea harnică muncise toată ziua ca o albinuță. Rufe, curat în casă, mâncare caldă bună pe aragaz, toate ne așteptau. Doar noi copiii nebunatici nu știam zbaterile mamei, truda ei, epuizarea și munca ei să ne fie bine. Așa că răbdarea ei era cam la capăt pentru ziua aceea. Fratele meu mai mic nu venise în casă decât la a doua strigare a mamei. Mama necăjită pusese mâna pe nuia și voia dreptate. Pentru ea și pentru el. La mânuirea nuielușei din neatenție, mama nu a observat, capătul opus cum îmi rănește ochiul, eu fiind aplecată la încălțăminte. Prima reacție a fost durerea. Apoi spaima mamei a depășit durerea. Mama scumpa mea mamă, a lăsat tot acasă cum era și a dat fuga cu mine la spital. Nu era nimic grav. O mică rană. Ochiul a primit tratament și a fost acoperit câteva zile, dar s-a vindecat repede. Lacrimile de căință ale mamei nu le pot uita. Ele acoperă orice durere. Părerea ei de rău durea mai tare ca rana ochiului.
Azi, Dumnezeu mi-a vorbit amintindu-mi din copilărie. Lumina ochilor, în acest verset, în ebraică babah, apare doar aici. Ochiul este foarte sensibil. Orice lucru cât de mic îl poate răni. Globul ocular este atât de sensibil că doare și la un fir de praf. Este rănit și la cel mai infim lucru. Durerea și rănirea însă nu pot stagna mult, persoana în cauză, caută repede medic și vindecare. Pentru o vreme, ochiul rănit, nu poate vedea. Stă în vindecare. În refacere.
Tata îmi spune că cine se atinge de mine, se atinge de ochii Lui! Ochiul Lui e lezat când cineva doar se atinge de mine, a atinge traducându-se a leza, a lovi ușor, în treacăt, superficial. Când cineva rănește ființa mea, Dumnezeu simte acea durere maaaare tocmai în lumina ochilor. Așa nu poate sta. Durerea e mare. Dar și faptul ca rana umbrește ochiul Lui și trebuie ascuns pentru vindecare, nu poate rămâne așa. Dumnezeu vindecă ființa mea. Atunci rana ochiului Său dispare. Dumnezeu știe că cel care s-a atins de mine este dușmanul ochilor Lui. Vindecarea e legată de îndepărtarea a ceea ce rănește! Din ochii Săi.
Eu nu uit: cine se atinge de mine, are de a face cu Dumnezeu rănit adânc în ochiul Lui curat și bun! Ochi ce vede tot. Ochi ce are în Sine, Lumina! Ori Lumina nu poate fi ascunsă! Ea învinge mereu întunericul!
Nu plânge când cineva se atinge de tine! Pe Dumnezeu îl doare mai tare durerea ta. El va face tot ce poate să vindece ochiul Lui și lacrima ta. Iar Dumnezeu poate ORICE! ORIUNDE, ORICÂND!
