” Nu vă mâhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)
Dumnezeu este întotdeauna plin de bucurie, căci El este Bucuria însăși!
Totuși o anume bucurie a Lui, este în același timp, tăria noastră. Bucuria este leagăn de Dumnezeu dar și cetate întărită pentru noi.
Am căutat să înțeleg. Să pătrund care anume a Lui bucurie, este tăria noastră.
Când se bucură tare de tot Împăratul iar noi primim o tărie de nezdruncinat? Un râs plin de veselie al Lui să ne fie acea putere mare de a trăi?
Zilele au trecut și în iureșul treburilor, ne-tihna nu mi-a dat voie să cuget. Așa că uneori e nevoie să fii oprit, să stai poate la pat puțin bolnav, așa că mine, ca să continui să cauți răspunsuri. Să vorbești cu Dumnezeu, de acolo de unde ai fost întrerupt. Să deslușești cântecele îngerilor, pe care adesea îi neglijăm și vedem doar rutina, rutina, rutina.
Ce bucurie mare a lui Dumnezeu îmi poate fi mie tărie? Și ție?
Răspunsul Lui m-a copleșit. Minunat e Dumnezeu când ne vorbește!
Isus a spus o pildă. Cu o oaie rătăcită. Una încăpățânată exact ca mine. Isus știe ce ar face: ar lăsa 99 de oi pe islaz și ar pleca în căutarea oii rătăcite.
Când o găsește, o pune cu BUCURIE pe umeri. Iată bucuria lui Dumnezeu. Și a Cerului întreg. Iar oaia știe că de acum fiind pe umerii Păstorului, este tare ca și El! Bucuria Lui este tăria oiței! (Luca 15:3-6)
Oridecâte ori mă rătăcesc printre urgențele zilei, printre chemări de rezolvat, prin rutină, printre griji cu facturi urgente, prin negura zilei devenită noapte fără bucurie, Păstorul știe că m-am rătăcit! M-am abătut din drum.
El nu poate sta așa fiindcă nu are bucurie. Iar când mă găsește și mă pune pe umerii Lui, Cerul trage un chiot mare de bucurie! Iar eu devin tare ca și Păstorul meu. De ce m-aș mai putea teme, când sunt pe umerii Lui?
Bucuria lui Dumnezeu este să ne știe tari! Când suntem slabi, Cerul tace tot. Cântecele se opresc. Dumnezeu nu are bucurie. Nici îngerii. Și fără bucurie nu poți cânta!
Când Dumnezeu ne ia pe umerii Lui, devenim bucuria Împăratului și a Cerului întreg! Îngerii cântă tare de tot să știe Cerul dar și Iadul, că o oiță rătăcită a fost găsită! Dumnezeu o duce pe umerii Săi! Iar noi devenim de neclintit pe umerii lui.
Bucuria Împăratului e să ne ducă zilnic pe umerii Lui. Numai așa suntem tari, ca și Dumnezeu Însuși!
