David constată cu tristețe că a fost la un pas să fie înghițit de viu, de unii oameni. Ura lor așa înverșunată, s-a vărsat năbădăios peste el, intr-un fel anume, inconfundabil, întocmai, ca o înghițire de viu.
Șarpele înghite adesea victima de vie. Pe neașteptate. Fără semne că ar face asta. Fără putință să mai fie eliberată. Fără șansă. Șarpele înghite victima vie fără milă. Fără avertisment. Fără regret.
Oamenii “Șarpelui” fac același lucru. Atacă violent, pe neașteptate, înghit victima de vie. Aceștia ies în evidență totuși prin mânia lor aprinsă, din senin. Din “prieteni “sau “frați”, se transformă rapid în șerpi înfocați gata să te înghită. Șerpuiala lor în suflet a fost mereu împotriva ta, dar au reușit o vreme să se camufleze, unduitor. Până mânia lor a crescut îngrijorător de mult. Pe ceea ce ești. Pe ceea ce ai. Pe ceea ce vrei. Pe ceea ce te face omul Împărăției.
Ca și David, trebuie să vezi, cine e de partea ta.
De nu ar fi fost întotdeauna Domnul de partea noastră, ne-ar fi înghițit de vii, oamenii Șarpelui!
Sâsâind urâcios, te-au atacat, când nu te așteptai. Însă Dumnezeu, a prevăzut asta. Te-a apărat. Te-a păzit, să devii o victimă înghițită de vie!
Dumnezeu a rupt lațul întins ucigător pentru tine. “Păsărarul” cel care ucide fără milă, te-ar fi vrut să te zbați în lațul lui, până te-ar fi strâns ucigător.
Ajutorul nostru ESTE în Numele Domnului care a făcut cerurile și pământul!
Oamenii Șarpelui versus Împăratul Cerului și al Pământului, nu au nicio șansă!
Poți recunoaște și tu, că de nu ar fi fost Domnul de partea ta, ai fi fost înghițit de viu! Așa rămâi o redută de neînvins, a Împărăției!
Ps. 124
