Postul nu e în adevăr dacă atunci când o facem, ne batem cu pumnul în piept, crezându-ne mai buni.
Postul fals lipsește trupul doar de hrană și apă. Postul adevărat atinge trupul și mișcă sufletul: dezleagă lanțuri răutăcioase, deznoadă robii, dă drumul celor apăsați, rupe juguri grele, împarte pâinea proaspătă, aduce în casă pe nenorociți, acoperă oamenii goi, nu întoarce spatele semenilor, cheamă și strigă pe Tata, depărtează juguri, amenințări, vorbe de ocară, dă mâncare și satură sufletele flămânde.
Postul cerut de Împăratul nostru scurtează distanța dintre Cer și Pământ, taie hățișurile firii, curățește potecile sufletului de ” buruieni” crescute fără rost, fără știință poate,fără binecuvântare. Postul acesta dărâmă ziduri ridicate încet, pe nesimțite de păcat, prea curând, ce împiedică strigătul să se audă Sus.
Postul autentic te duce chiar la buza Cerului iar strigătul tău devine șoaptă. Dorințele tale devin suspin de îngeri. Cuvintele tale devin murmur ce fac tunet în Împărăție și pun pe jar tot ce mișcă Sus.
Postul tău adevărat produce forfota Împărăției! Iar tu te poți desfăta în Dumnezeu cel mai mare Împărat! El te va sui pe înălțimile Țării și de acolo vei putea să te bucuri de așa moștenire! (v. 14)
