Unde te ascunzi? Psalmul 71:3

by Carmen Motora
0 comment

Uneori trăim clipe grele. Suntem zdruncinați, loviți, luați prin surprindere. Am vrea să fugim undeva, să ne ascundem. Să ne odihnim departe de durere, de frică, de inevitabil. Să ne tragem sufletul.

Muntele ar părea să ne iasă în cale. Cu trăinicia lui. Cu neclintirea lui. Pe munte e atâta liniște că respirația ți se aude în șipote de izvoare. Din loc în loc, răsună clinchet de mioare cu behăituri blânde. Limpezimile cerului îți sunt mai aproape iar soarele te încălzește ușurel, mângâind trupul și sufletul. Aerul curat îți limpezește mintea înfierbântată de atâtea gânduri ce dau năvală.

De pe munte, toate se văd mai bine. Mai mici. Mai ușoare. David trecut prin așa multe frământări, caută adăpost la munte. Stânca îi răsare ca refugiu. Acolo poate plânge când nimeni nu-l vede, nu-l aude. Se poate despovăra de durere.

David știe că poate fugi în munte să fie atins de liniștea aceea nepământeană care ii ostoiește ființa. Îi limpezește gândurile. Ii face harpa să răsune în cânt.

David știe că totdeauna Stânca unde se poate refugia, este Dumnezeu, Păstorul lui. El este acea Stâncă tare, adăpostitoare, odihnitoare, cu pârâuri reci și bune, unde răsună clinchete de oițe bucuroase de așa pășune verde.

Pentru David, Dumnezeu nu e doar însoțitor și sfătuitor. Este și loc de refugiu din calea oricărei furtuni. Este plai de aer curat, rarefiat. Este petec de odihnă, când nu mai este odihnă. Tihnă peste orice război sau întrebare din suflet. Bucurie peste orice înnegrire de neputință. Liniștire peste orice viforniță iscată din senin. Este limpezire când nu mai poate zări soarele, de atâția nori.

Dumnezeu este Cel care-i acordează harpa, să poată cânta bine. Nu fals. Ci melodios, întocmai cum e cântul în Înalt.

Dumnezeu e pentru David, Stânca unde picioarele lui de păstoraș merg sigur, voios, pline de siguranța călăuzirii. Dumnezeu e locul de unde începea cântecul lui la mioare și continuă la războaie, trădări, copii răzvrătiți, oameni răi , pericole iminente, lipsuri, așteptări mari, urmăriri, hăituiri, în împărăție, bătrânețe și moarte, până în veșnicii.

Poți spune și tu ca și David :

“- Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna!”?

Cerul tot așteaptă să vadă unde e locul în care îți dorești să te ascunzi! Să fugi, când nu mai poți!

PS. 71:3

Related Posts

Leave a Comment