Ioan 3 : 2,3
Un Fariseu vestit. Un om de mare vază. Față în față cu Isus. Un fariseu și un… Dumnezeu. Un om ce împlinește Legea și un Om ce împlinește Harul. Nicodim vede semnele făcute de Isus. Și știe așa, că Dumnezeu e cu El. Dar vede doar… semne. Atât. Și simte că e mai mult de-atât.
” Omul trebuie să se nască din nou, să poată VEDEA Împărăția ! Altfel vede doar semne…” – răspunde Isus dramei lui.
Nicodim vede doar fărâmiturile căzute de la masa îmbelșugată a Împăratului. Dar ospățul nu-l poate vedea. Are ochii închiși. Aude doar clinchete de veselie venite din Împărăție, dar Împărăția n-o poate vedea. Și nici pe Împărat. Deși e în fața lui…
Are nevoie de ochi noi. Deschiși. Născuți iar. Mângâiați de Împăratul să poată vedea…
Noi ce vedem ? Doar semne ? Auzim doar clinchete din Împărăție ? Sau o vedem în splendoare ?
Când vezi doar semne, continui să cauți…
Când vezi Împărăția, te desfătezi și stai la masă cu Împăratul ! Fărâmiturile nu te mai satură cu așa bogat ospăț !
Carmen Motora
