David, copil bălai, tocmai e uns de Samuel. Cu untdelemn. Semn că e pus deoparte pentru Dumnezeu. Băiatul bălai cu inima bună, bălaie și ea, primește dintr-un corn, ungerea că va fi împărat. Chiar în mijlocul fraților lui. În fața tăticului său, uimit și el. David uns împărat ! Grozav ! Și totuși… David se întoarce la oițele lui. Aceleași oi blănoase și umile. Aceleași provocări. Aceleași haine mirosind a oi. Nu de împărat. Aceeași dușmani. Ba chiar mai mulți !
David, după această zi, gustă… tăcerea ! O tăcere de neînțeles. Este împărat… la oi încă. Știe că este împărat și totuși nu vede nimic ! Decât oi și pășune. Știe însă ceva sigur : Dumnezeu e Împăratul Lui ! Și El are timpul Lui. Căile Lui. Felul Lui. Și de asta Îl iubește așa mult !
Tăcere în lumea văzută. Însă nu e tocmai așa și în lumea nevăzută. Duhul se îndepărtează de Saul. Din cauza neascultării. Vine peste David, păstoraș cu inima bună. Duhnind a oi. Dar și a bunătate. David e împresurat de Duh ! Din acea zi ! Și în zilele următoare. David nu e încă împărat, însă inima lui a devenit Împărăția Dumnezeului lui. Peste mai bine de 16 ani, va deveni împărat !
Uneori tăcerile ne par de neînțeles. Nimic nu se mișcă. Suntem tot la ” oile” noastre. Tot la preocupările de zi cu zi. Aceleași. Mirosim a banal și a nemișcare. A tăcere grea. Însă nevăzutul e în frământare ! Duhul Lui ne tăbărăște și ne inundă zi de zi. Demonii se zvârcolesc de ciudă.
Noi însă știm ceva : suntem Împărăția Tatei ! Restul nu contează ! Vor trece poate ani buni până vom deveni ” împărați “.
Să trăim ca și David : la ” oițele ” noastre, mirosind a ” păstori ” dar ducând pe pășuni, Împărăția Tatei ! Și cântând mereu ca și el , să ne salte inima bună de tot !
Carmen Motora
