Temerile curg gârlă… noian ce ne îneacă bucuria.
Teama de ziua de azi, de cea de mâine. De boală. De lipsuri. De neprevăzut. De neajuns. De viituri sau secetă. De moarte sau diagnosticări. De bătrânețe sau singurătate. De vrăjmași înfocați, mai puternici ca noi, mai tari. Teama a fost si rămâne tortură pentru verdele sufletului.
Teama mare paralizează. Temerile mici rod ca viermele. Teama pustiește de veselie, de copilărie, de clinchet de Cer. Teama e arma Vrăjmașului plină ochi de muniție a Întunericului. Ea pârjolește mai rău decât vâlvătaia, lăsând în urmă doar urâciune.
Cine nu se teme ?
Cine poate fluiera de bucurie, când sufletul e sfredelit de o veste rea ?
Cine poate cânta cât îl ține gura, când medicii îi mai dau zile puține?
Cine poate râde când un copil e grav bolnav?
Cine are tăria să mai facă un pas când e beznă?
Teama… teama ne pândește !
Mai avem vreo șansă?
David ne spune că DA!
David a făcut mereu un singur lucru, care a uimit Cerul si a lăsat gură cască Iadul: L-a căutat pe Dumnezeu! L-a chemat pe Dumnezeu, chiar si când era paralizat de teamă. Chiar și când harpa îi era străină de bucurie. Chiar și când ajunsese să facă pe nebunul de teamă.
David a știut că există pe lumea asta o singură șansă: să strige la Dumnezeu !
Iar Dumnezeu a răspuns cu Cer: l-a izbăvit din TOATE temerile lui. Din absolut TOATE!
Poate ai obosit să te temi. Să tremuri la ce poate aduce o zi. Să stai închircit fără gust de pășune verde. Să fie doar o amintire, cântecul tău, râsul tău.
Strigă la Dumnezeu! Cu ultima putere! Cu toate lacrimile pline de teamă. Caută-L, e la o rugăciune de tine!
Dumnezeu, Împăratul face pentru tine, din Cer, eliberare de temeri! De toate ! El te va tăbărî cu toată bucuria de îngeri!
Strigă la Tata, chiar de ar fi ultimul lucru pe care îl mai poți face!
Ps.34:4
