Faptele Apostolilor 12: 1-10
Pentru Petru așa a fost. O soluție… neașteptată. Tocmai era în temniță, păzit bine. Pus în lanțuri. În întuneric. Irod îl voia chinuit spre bucuria iudeilor. Era noapte. O noapte fără soluții… de Om. Fără ieșiri gândite. Fără orizonturi de lut. Și când e noapte… dormi ! Ca și Petru. Un somn adânc de abandon și uitare.
E noapte pentru toți. Nu și pentru Dumnezeu ! Pentru El, Noaptea e Lumină ! Așa că un înger strălucește Cerul în noaptea lui Petru ! Dar, el tot doarme adânc. Nu vede Lumina încă. E nevoie să fie împuns de Cer în coaste ca să vadă. Lanțurile zornăind jos răsună în temniță. Buimac aude că e timpul să se scoale ! Să se îmbrace ! Să lase somnul resemnării. Să meargă !
Îngerul îi e înainte. Și merge. Nu știe de e vis sau realitate. Gărzile dorm acum. Ușile se deschid singure. Doar e Dumnezeu ! Într-o uliță liniștită e lăsat liber. Petru e uluit. Și fericit !
Adesea, și noi suntem în ” temniță “. Prea legați. Prea păziți de gărzile lui ” Irod “. Suntem în noapte. Acea noapte ce îndeamnă la somn de resemnare.
Soluții ? Niciuna de Om ! Însă, e una de Dumnezeu ! Neașteptată ! De vis ! de tăiat răsuflarea ! Așa că Întunericul se face Lumină ! Temnița toată se umple de miros de Cer ! Și noi încă dormim. Ne împunge în coastă să-L vedem ! Și auzim !
“E timpul să te trezești ! Să te îmbraci ! Și să mergi înainte ! După Mine ! “
Vai, ce Lumină ! Vai, cum răsună lanțurile ce cad ! Temnița se deschide singură ! Doar e Împăratul ! Buimaci, încă nu ne vine să credem ! Însă, Împăratul are soluții de Cer la probleme de Pământ !
Azi, m-a uimit Tata ! Are soluții pentru cea mai cumplită Temniță a mea ! Pentru cel mai sfâșietor Întuneric ! Pentru cele mai grele Lanțuri ! Soluții de Cer la Pământul din mine !
Și pentru tine are, să știi !
