” Când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.” – Psalmul 94:19
Sigur ai auzit și simțit și tu gândurile negre! Opace de bucurie și cânt! Înnegrite de apăsare, poveri și tristețe! Ceea ce poate nu știi e în ce se măsoară ele! Și poate, cum poți scăpa de strânsoarea lor!
Gândurile negre se măsoară în grămezi! Niciodată nu vin singure! Atacă cu grămada! Rostul lor e să distrugă, să desființeze armonia, gustul de Acasă, al sufletului! Dacă le lași, rămâi răpus. Ca după o furtună cumplită! Sterp, gol, singur, trist, fără nicio șansă sufletul suspină sub grămada de gânduri negre. Pentru el se face noapte chiar de e Soare și Primăvară!
Dar, iată vestea bună, care pe mine m-a cucerit! M-a năucit de bucurie! M-a făcut să pot cânta! Gândurile negre grămadă n-au nicio șansă la mângâierile Tăticului nostru din Cer! Când Tata începe să mă mângâie, grămada de gânduri negre se topește ca zăpada sub soare dogoritor. Ba, chiar în locul lor răsare înviorarea! Mirosind a Primăvară! A Rai! A Împărat și Împărăție! A cântec că trăiesc din belșug! A Cer răsturnat peste ființa mea! Nu te teme!
Cheamă-L pe Tata! Strigă-L! La strigarea ta, mângâierile Lui vor topi grămezi, grămezi de gânduri negre! Și Primăvară Sa te va înviora! Minunat Dumnezeu avem! Nu te teme să trăiești cu El! Nu te teme să guști Cerul încă de pe acum!
