Rețelele sociale ne devin ajutor să ne facem prieteni, să ne auzim sau vedem, din orice colț al lumii, să ne spunem trăirea, părerea, vrerea.
Dar Cerul ? Cerul te știe ? Cerul îți recunoaște glasul ? Împărăția îți deslușește durerea ? Împăratul îți e Tătic ?
De ești vestit pe rețelele sociale, dar Împărăția îți e străină, e semn că trebuie să apuci Harul. E semn că nu ai trăit încă cu adevărat și nu ai respirat încă aer rarefiat cu iz de îngeri.
Pe cine ai tu în Cer ? Cu cine te știi Sus ? Cine îți are grija fără asemănare ?
Nu cumva ești singur și tu nu știi ? Nu cumva te zbați fără dorul acela năstrușnic de după Zare? Nu cumva luptele tale sunt amestecate prea mult cu țărâna ?
Tu pe cine ai în Cer ? Eu nu am pe nimeni, decât pe Împăratul ! Și chiar aici jos nu am dor mai înalt decât să vorbesc cu Tatăl meu, să-i deșart poverile și să pășesc pe “pășuni” verzi, ca un copil fără griji, cu Cerul alături !
” Pe cine altul am eu în Cer afară de Tine ?
Și pe Pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. ” Ps. 73: 25
