” În zilele lui David, paharul plin din care dădea pe dinafară era un simbol puternic. Amfitrionii răsăriteni din vechime îl foloseau pentru a transmite un mesaj oaspetelui. Atâta timp cât paharul era plin, oaspetele știa că era binevenit. Când însă paharul rămânea gol, oaspetelui i se aducea prin aceasta în mod discret la cunoștință că ora era târzie. La acele petreceri, când compania oaspetelui îi făcea plăcere, amfitrionul îi umplea acestuia paharul până dădea pe dinafară. Nu se oprea din turnatul vinului când paharul era plin până la buză ; continua să toarne până când băutura se revărsa peste marginea paharului și curgea pe masă.
Ai observat cât de udă e masa ta ? Dumnezeu vrea să rămâi. Paharul tău este plin de bucurie de dă peste el. Este plin și de har de dă peste el. N-ar trebui, de aceea, ca inima să-ți fie plină de recunoștință de să dea peste ea ? “
