Ps. 91 : 4-5 – Săgeata care zboară ziua, e semnul că ai fost ochit. Dușmanul te-a pândit. Te consideră pericol de moarte pentru el și ai lui. Te-a vizat. Te-a ochit. A întins mult arcul și săgeata stă să te ucidă… Tocmai ziua. Ai crede că Lumina și Ziua sunt motive să nu fii atacat. Și tocmai ziua, săgeata e cel mai bun prilej. Ești bine de tot țintit, în Lumină.
Săgeata e arma cea mai veche. Și cea mai biruitoare. A câștigat cele mai multe bătălii. Tocmai fiindcă e … săgeată. Cu vârf ascuțit, otrăvitor, zburând cu viteză imensă și distanțe mari, ucide sau rănește. Dușmanul stă pitit. Nu-l poți vedea. Doar săgeata lui zbrrrr zboară ziua. Nimeni nu se poate apăra de ea. Viteza ei, furia ei, otrava ei, o fac biruitoare.
Și totuși Tata mi-a spus să nu mă tem de ea. Cum așa ?
” El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. “
Așa nu mă mai tem. Stau bine pitită sub aripile Lui. Printre penele Lui zăresc săgeata zburând adesea către mine, dar știu că-s bine camuflată. Nicio săgeată nu poate trece de Tata !
Nu trebuie să te temi nici tu ! Privește în jur ! Stai sub aripi de Tată, ascuns bine în pene suverane în Cer și pe Pământ !
Carmen Motora
